Biblioteca Județeană Marin Preda Teleorman organizează în luna iunie pentru utilizatorii serviciilor de bibliotecă, o expoziție de carte cu prilejul împlinirii a 176 de ani de la Proclamaţia de la Islaz.

Dintre titlurile expuse, amintim: 1848 în județul Teleorman, Arc peste timp – Cronica Islazului, Revoluția Română de la 1848, Istoria României în imagini, etc.

În urmă cu 176 de ani, comuna teleormăneană Islaz era martora unui eveniment extrem de important al istoriei noastre. În data de 9 iunie 1848, în faţa unei mulţimi de circa 30.000 de oameni a fost prezentat programul revoluţiei din Ţara Românească.

Pe Câmpia Libertăţii de lângă Islaz s-au adunat cei mai importanţi revoluţionari paşoptişti din Ţara Românească în frunte cu Ion Heliade Rădulescu şi preotul Popa Şapcă din Celei, care au expus programul revoluţionar Proclamaţia de la Islaz. În data de 11 iunie, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să accepte termenii proclamaţiei şi să recunoască guvernul revoluţionar provizoriu. Islazul a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanşării revoluţiei din Ţara Românească, pentru că, atât comandantul companiei de Dorobanţi, care avea sub pază portul şi frontiera, căpitanul Nicolae Pleşoianu, dar şi şeful administraţiei erau de partea revoluţionarilor.

Proclamaţia de la Islaz a fost concepută ca act constituţional suprapunându-se în bună măsură Declaraţiei Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din 1789. Este considerată ca fiind prima constituţie modernă a României, Textul programaţiei este amplu, dar conţine şi un rezumat al revendicărilor redactorilor ei.

Proclamaţia, care cuprindea 22 de articole, prevedea ca revendicări esenţiale:

1. Independenţa sa administrativă şi legislativă pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V, neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.

2. Egalitatea drepturilor politice.

3. Contribuţie generală.

4. Adunantă generală compusă de reprezentanţi ai tutulor stărilor soţietăţii.

5. Domn responsabil, ales pe cinci ani, şi căutat în toate stările soţietăţii.

6. Împuţinarea listei civile; ardicarea de orice mijloc de corumpere.

7. Responsabilitatea miniştrilor şi a tutulor foncţionarilor în foncţia ce ocupă.

8. Libertatea absolută a tiparului.

9. Orice recompensă să vie de la patrie prin reprezentanţii săi, iar nu de la domn.

10. Dreptul fiecărui judeţ de a-şi alege dregătorii săi, drept care purcede din dreptul popolului întreg de a-şi alege domnul.

11. Gvardie naţională.

12. Emancipaţia mânăstirilor închinate.

13. Emancipaţia clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire.

14. Desrobirea ţiganilor prin despăgubire.

15. Reprezentant al ţării la Constantinopole dintre români.

16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot românul de amândouă sexele.

17. Desfiinţarea rangurilor titulare ce nu au funcţii.

18. Desfiinţarea pedepsei degrădătoare cu bătaia.

19. Desfiinţarea atât în faptă, cât şi în vorbă a pedepsei cu moartea.

20. Aşezăminte penitenţiare, unde să se spele cei criminali de păcatele lor şi să iasă îmbunătăţiţi.

21. Emancipaţia israeliţilor şi drepturi politice pentru orice compatrioţi de altă credinţă.

22. Convocarea îndată a unei Adunanţe generale extraordinare constituante, alese spre a reprezenta toate interesele sau meseriile naţiei, care va fi datoare a face Constituţia ţării pe temeiul acestor 21 articole, decretate de poporul român.

Printre primele măsuri adoptate de noul guvern la 14/26 iunie 1848, se numără: înfiinţarea steagului naţional în trei culori: albastru, galben, roşu, desfiinţarea titlurilor de boierie, desfiinţarea cenzurei, desfiinţarea pedepsei cu moartea.