Biografia

• Marin Preda este al doilea copil, din a doua căsătorie a lui Tudor Călăraşu (1884-1962) cu Joiţa Preda (1889-1977), purtând numele de familie al mamei. Din prima căsătorie, Tudor Călăraşu avea trei băieţi: Ilie, Ioan şi Gheorghe, adică Paraschiv, Nilă şi Achim din „Moromeţii”, iar Joiţa Preda avea două fete: Maria şi Ioana, adică Alboaica şi Tita din roman (pe Maria, din prima căsătorie, iar pe Ioana, din cea de a doua căsătorie, nelegitimă). Împreună, îi au pe Ilinca, Marin şi Alexandru (Sae), care vor purta însă numele de familie al mamei. În romanul „Moromeţii”, tatăl este prototipul lui Ilie Moromete, iar mama este prototipul Catrinei Moromete.

• Marin Preda a urmat Şcoala primară din Siliştea-Gumeşti (1930-1937; în scriptele școlare figurează cu numele Călărașu T. Marin și i-a avut ca învățători pe Ionel Teodorescu, în clasele I-IV, pe Anghel Crivăț, în clasa a V-a, și pe Ionel Georgescu, în clasele VI-VII). După terminarea clasei a VII-a, în 1937, trece examenul final la Şcoala primară din Ciolăneşti (cu media 9,15)

• În vara anului 1937, se înscrie la Şcoala Normală din Câmpulung Muscel, dar nu este admis să dea examen, pe motiv de miopie, apoi dă examen la Şcoala de Arte şi Meserii din Miroşi. În acest context îl cunoaşte pe Constantin Păun, „falsul librar” din Miroşi, institutor cu oarecare ştiinţă de carte, care intuieşte în el o licărire aparte. Cu ajutorul „falsului librar” din Miroşi, este admis la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Abrud, unde susţine doar examenul de bursă, obţinând media 10, fiind clasificat întâiul). Aici urmează doar primul an (1937-1938), şcoala desfiinţându-se din lipsă de elevi.
• Se transferă la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei, unde frecventează următorii doi ani (1938-1940), întrucât şcoala este desfiinţată în urma Diktatului de la Viena. Aici îl are ca profesor de română pe Justin Salanţiu, cel care i-a prezis la un moment dat, remarcând o parafrază după Calistrat Hogaş: „Bravo! Ai să ajungi un mare scriitor.”.
• Ultimul an de studii îl începe la Şcoala Normală din Buzău, unde n-a rămas decât câteva zile, înscriindu-se apoi la Şcoala Normală pentru Învăţătura Poporului Român din Bucureşti (1940-1941). Director al şcolii era istoricul Ion Ionaşcu, iar ca profesor de română l-a avut pe criticul literar Vladimir Streinu. La încheierea anului școlar, susţine examenul de capacitate, dar renunţă la a-şi mai continua studiile din lipsa banilor. În acest răstimp, continuă să aibă preocupări literare, dar profesorul său de română Vladimir Streinu nu l-a remarcat, deşi l-a un moment dat ar fi apreciat o nuvelă a sa, „Lixandra”, prezentând-o în faţa celorlalţi elevi. Din această perioadă datează şi primul său roman, „Fereastra”, pierdut însă în timpul stagiului militar. În anii de şcoală normală îi citeşte pe Balzac, Stendhal şi Hugo, pe Tolstoi şi Dostoievski, dar şi „Dialogurile” lui Platon şi „Discurs asupra medodei” al lui Descartes. Citeşte însă şi „Biblia”.
• După terminarea şcolii normale, Marin Preda încearcă să-şi găsească un mijloc de trai, lucrează pe un şantier din Fierbinţi (vara lui 1941), apoi revine în Bucureşti. Nu găseşte de lucru, deşi încearcă, fără rezultat, să fie angajat de P.C. Georgescu-Delafras sau de Victor Ion Popa. Încearcă, totodată, să publice la revista „Gândirea”, vizitându-l în acest scop pe Nichifor Crainic.
• În primăvara anului 1941, trimite primele proze revistei „Albatros” (care reţine spre publicare schiţa „De capul ei”) şi îi cunoaşte pe Geo Dumitrescu şi pe ceilalţi tineri albatrosişti: Al. Cerna-Rădulescu, Sergiu Filerot, Marin Sârbulescu, Tiberiu Tretinescu, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Virgil Untaru (Virgil Ierunca), alături de care frecventează cercul de la „Tiparul Universitar” şi pe cel de la ziarul „Timpul”. În toamna aceluiaşi an, urma să apară cu poezia Întoarcerea fiului rătăcit în caietul de poezie „Sârmă ghimpată”, alcătuit de Geo Dumitrescu, dar care este respins de Cenzură (poezia va fi publicată de Sergiu Filerot, abia în 1946, în ziarul „Lupta tineretului”). În această perioadă, trăind în condiţii precare, citeşte mult (pe Swift, Gogol, Dostoievski, dar şi pe Mircea Eliade; acum capătă admiraţia pentru „marele Gogol”, de pildă), dar şi scrie, hotărât să debuteze. Este publicat, pentru prima dată, cu schița Nu spuneți adevărul, în revista „Tinerețea”, nr. 1-2, din 20 ianuarie 1942.
• Ajunge, totuși, funcţionar la Institutul de Statistică (1942), la recomandarea lui Geo Dumitrescu, iar apoi corector la ziarul „Timpul” (1942-1943), al cărui director era Grigore Gafencu, redactor şef fiind Mircea Grigorescu. Prin intermediul lui Geo Dumitrescu îl cunoaşte, în redacţia ziarului „Timpul”, pe Miron Radu Paraschivescu, cel care îi şi girează debutul în ziar, în pagina literară „Popasuri”, cu schiţa Pârlitu’ (15 şi 16 aprilie 1942), urmaștă în acelaşi an şi alte proze, respectiv: Strigoaica (23 mai 1942), Calul (4 iunie 1942), Salcâmul (7 iulie 1942), Noaptea (5 august 1942), La câmp (22 septembrie 1942). Îl citeşte acum pe Mateiu I. Caragiale, dar şi pe Friedrich Nietzsche. Tot acum, este chemat pentru recrutare la Turnu Măgurele, dar se constată că nu poate urma Şcoala de Subofiţeri întrucât nu făcuse cei doi ani de premilitară. În această perioadă se iveşte posibilitatea de-a ajunge, cumva, funcţionar la Chişinău, nu se duce însă acolo, pe motiv că nu e bun pentru el un asemenea lucru. În prima parte a anului 1943, frecventează pentru scurt timp cenaclul „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu, alături de Geo Dumitrescu, şi o cunoaşte pe Hortensia Papadat-Bengescu. După tentativa de a se angaja la „Curentul”, recomandat de Eugen Lovinescu şi Perpessicius, ajunge secretar de redacţie la ziarul „Evenimentul zilei” (1943), angajat de Ion Vinea, la recomandarea lui Eugen Lovinescu. Citeşte în cenaclul „Sburătorul” două dintre primele sale schiţe, „De capul ei” și „Calul”, remarcate de celebrul critic.
• Satisface serviciul militar în termen (primăvara 1943 – aprilie 1945, Contingentul 44), la Regimentul 3 Grăniceri, respectiv la Cozmeni (lângă Cernăuţi), Olteniţa, Ulmeni și Bârlad, fără să participe pe front. Păstrează legătura cu Geo Dumitrescu, Miron Radu Paraschivescu şi Ion Caraion, cărora le scrie mai multe scrisori. Experienţa din timpul stagiului militar se va regăsi mai târziu în câteva proze: „Îndrăzneala”, „Soldatul cel mititel”, „Albastra zare a morţii”. În iulie 1943, când primeşte o permisie de o lună, paginează ziarul „Curentul” și tot acum ia parte la înmormântarea lui Eugen Lovinescu, împreună cu Constant Tonegaru. După încheierea serviciul militar, redevine corector la ziarele „Timpul” (25 aprilie – 31 decembrie 1945) şi „România liberă” (1946, dat însă afară de Niculae Bellu). Acum îi citeşte pe Stendhal, Balzac, Sartre şi Camus, dar şi pe Eminescu şi Caragiale.
• Marin Preda a fost, apoi, funcţionar la Societatea Scriitorilor Români (1946-1948, angajat de Victor Eftimiu, la recomandarea lui Eugen Jebeleanu), şi secretar de presă la Ministerul Informaţiilor (septembrie-decembrie 1948, angajat de Mihai Novicov). În 1948, a încercat să-l cunoască pe G. Călinescu, dar va fi decepţionat de lipsa de reacţie a criticului. Îşi face însă noi prieteni: Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ovid S. Crohmălniceanu, Petru Dumitru (de care se desparte în urma unui gest ireverenţios al acestuia faţă de Aurora Cornu, care-i va deveni apoi soţie), A.E. Baconski (s-a despărţit și de el), Mihai Gafiţa şi Zaharia Stancu (căruia îi spunea „Zăricuţă”).
• În aprilie 1948, debutează editorial cu volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri, care este bine primit de Paul Georgescu, Ovid S. Crohmălniceanu şi Petru Dumitriu, dar este aspru criticat de J. Popper şi Al. Jar, fiind acuzat de naturalism (o nouă ediţie apare la scurt timp). Pe la sfârşitul anului, începe să scrie un roman inspirat din viaţa oamenilor de la câmpie, diferit de viziunile lui Liviu Rebreanu şi Mihail Sadoveanu, pe care însă îl abandonează. Îşi petrece primele concedii la Bălceşti, în judeţul Vâlcea (1948, unde scrie prima versiune a romanului „Moromeţii”) şi la Sinaia (1949, unde scrie nuvela „Ana Roşculeţ”). În 1949, publică nuvelele Ana Roşculeţ şi O adunare liniştită, în volume distincte, la Editura pentru Literatură şi Artă. În aprilie acelaşi an, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1950, încearcă un nou roman, „Matei Dimir”, nu reuşeşte însă nici cu acesta. Totuşi, din anii 1949-1953 datează romanul „Întâia moarte a lui Micula Mircea”, care va fi publicat postum.
• În 1952, devine redactor la revista „Viaţa Românească” (1952-1954). În acelaşi an, apare nuvela Desfăşurarea, în revista „Viaţa Românească”, ulterior fiind publicată în volum, la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Pentru această nuvelă, întâmpinată favorabil de critică, primeşte Premiul de Stat (cls. a II-a). Îşi petrece alte concedii la Tuşnad (1952, unde o reîntâlneşte pe Hortensia Papadat-Bengescu, bolnavă, însoţită de Claudia Millian-Minulescu) şi la Sinaia (1953). În 1953, revine la romanul abandonat despre lumea ţărănească, încercând să scrie prima versiune a celui de-al doilea volum al romanului „Moromeţii”, care nu-i reuşeşte. Se îmbolnăveşte din exasperare şi este internat în spital. În 1954, regizorul Paul Călinescu realizează filmul „Desfăşurarea”, ecranizare după nuvela cu acelaşi titlu, la care este coautor al scenariului (în rolul principal, Colea Răutu). În acelaşi an, îşi petrece concediul la Eforie Sud, unde o cunoaşte pe poeta Aurora Cornu (născută Chiţu-Burchiu); s-au căsătorit la 16 august 1955 şi au divorţat la 26 martie 1959. Poeta l-a părăsit în urma unei crize de personalitate (dorea să aibă o carieră proprie şi nu să rămână în umbra prozatorului), dar îl va păstra ca prieten; în 1965, s-a stabilit în Franţa, la Paris, pleacă apoi la Londra şi în America, de unde se reîntoarce la Paris.
• În iunie-septembrie 1955, în revista „Viaţa Românească”, apare romanul Moromeţii. Îşi petrece încă un concediu la Sinaia, la Pelişor, unde își definitivează romanul, care va fi publicat în același an la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Pentru acest roman va primi, la 20 martie 1957, pentru a doua oară, Premiul de Stat (cls. I). În aprilie 1956, în revista „Viaţa Românească”, apare nuvela Ferestre întunecate, publicată apoi la Editura Tineretului. În perioada 26 octombrie – 4 noiembrie 1957, vizitează Grecia şi Turcia, împreună cu soţia sa Aurora Cornu, cu ocazia unei călătorii a unor oameni de cultură şi artă în câteva ţări din Mediterana, cu motonava „Transilvania”. Iar în perioada decembrie 1957 – ianuarie 1958, vizitează Vietnamul (pe baza experienţei trăite în Vietnam va scrie, apoi, nuvela „Friguri”). La întoarcere, face o escală la Pekin.
• În 1958, este ales membru al biroului Uniunii Scriitorilor şi devine redactor şef adjunct la revista „Viaţa Românească” (martie 1958 – aprilie 1962). În acelaşi an, se îmbolnăveşte grav de nevroză, este internat în spital şi se află în convalescenţă la Sinaia. Boala îl ţintuieşte şi în anul următor, când este internat din nou şi revine la Sinaia pentru refacere. Din această perioadă datează un „Jurnal intim”, ce consemnează şi despărţirea de Aurora Cornu. În decembrie 1958, o cunoaşte pe Eta Vexler; s-au căsătorit la 2 aprilie 1960, dar s-au despărţit în 1966, divorţul pronunţându-se în1970; în 1968, Eta Vexler s-a stabilit în Franţa, la Paris. În 1959, apare nuvela Îndrăzneala, la Editura Tineretului (fusese publicată anterior în „Viaţa Românească”). În 1960, îşi petrece concediul la Mamaia şi la Tuşnad. În 1961 vizitează mănăstirile Agapia, Văratec şi Neamţ. În acelaşi an, călătoreşte în Franţa, la Paris.
• În anii 1960-1962, Marin Preda intenţiona să realizeze o tetralogie, alcătuită din romanele: „Moromeţii”, „Birică”, „Adam Fântână” şi „Risipitorii”. Tot acum, îi citeşte pe marii romancieri ai lumii (Lev Tolstoi, F.M. Dostoievski, Thomas Mann, William Faulkner, Ernest Hemingway, John Steinbeck, Robert Musil), fiind fascinat mai ales de Faulkner şi de Dostoievski, cu care proza lui are evidente afinităţi. În 1962, apare romanul Risipitorii, la Editura pentru Literatură. În acelaşi an, călătoreşte în Uniunea Sovietică. Acum are noi prieteni: Eugen Simion, Lucian Raicu, Nicolae Breban, Fănuş Neagu. În 1963, apare în volum nuvela Friguri, la Editura Tineretului.
• În perioada 1964-1966, este urmărit de către Securitate, fiind considerat un scriitor cu atitudine ostilă faţă de regim (de altfel, primele note informative datează din anul 1952; ulterior, au fost deschise mai multe dosare de urmărire). În martie 1965, este ales deputat în Marea Adunare Naţională, în circumscripţia nr. 395 din Bucureşti, pentru un mandat de doi ani (1965-1967). În 1965, apare romanul „Ciuma” de Albert Camus, pe care l-a tradus împreună cu soţia sa, Eta Preda. Tot în 1965, călătoreşte în Franţa, la invitaţia PEN-Clubului francez, împreună cu Victor Eftimiu, Eugen Jebeleanu şi Alexandru Balaci. La Paris, îi cunoaşte pe Eugen Ionescu şi Elvira Popescu și se întâlneşte cu Eta. Călătoreşte apoi în Austria, pentru a participa, la Viena, alături de Ovid S. Crohmălniceanu, la Colocviul internaţional cu tema „Romanul şi epoca noastră”, dar şi în Italia, invitat de Comita Europea degli Sreittori (al cărui membru era din 1961). În 1966, apare o nouă ediţie a volumului „Întâlnirea din pământuri”, care cuprinde şi „Desfăşurarea”, având o prefaţă de Mihai Gafiţa. În acelaşi an, călătoreşte în Franţa, la Paris, unde se întâlneşte cu Emil Cioran şi Paul Celan.
• În 1967, apare al doilea volum al romanului Moromeţii, la Editura pentru Literatură (roman la care prozatorul lucra încă din 1953), ulterior, cele două volume ale romanului vor fi publicate împreună, la aceeaşi editură. Romanul va fi atacat dur în revista „Luceafărul”, condusă de Eugen Barbu, însă este apărat de tinerii critici de la „Gazeta literară”, cărora li se alătură şi Şerban Cioculescu. La 29 decembrie 1967, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti are loc premiera piesei Martin Borman, în regia Soranei Coroamă; piesa nu se prea bucură de succes. Însă, în 1968, piesa apare în volum, la Editura pentru Literatură (anterior fusese publicată în revista „Gazeta literară”, la 11 august 1966). Tot în 1968, apare şi romanul Intrusul, la Editura pentru Literatură, având un mare impact literar, drept pentru care primeşte Premiul Revistei „Viaţa Românească” şi Premiul Uniunii Scriitorilor. Iar în zilele de 14-16 noiembrie 1968, are loc Adunarea Generală a Scriitorilor, în cadrul căreia este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor (1968-1972).
• Și tot în 1968, Marin Preda începe să convieţuiască cu Elena Mitev, cu care s-a căsătorit legal la 15 aprilie 1971. Împreună au doi băieţi – pe Nicolae (născut la 24 februarie 1970) şi pe Alexandru (născut la 26 ianuarie 1971). La 16 august 1969, apare, în revista „Luceafărul”, nuvela „O oră din august” (intitulată ulterior „Albastra zare a morţii”). În același an, întreprinde o călătorie de o lună de zile în Germania Federală.
• La 1 martie 1970, Marin Preda este ales membru correspondent al Academiei Române. Tot la 1 martie 1970, devine primul director al Editurii „Cartea Românească”, editură a Uniunii Scriitorilor din România (1970-1980). În aprilie acelaşi an, Adrian Păunescu îl convinge să răspundă săptămânal la o întrebare în revista „Luceafărul”, iar în urma acestei colaborări (care se întinde între 18 aprilie 1970 şi 3 iulie 1971), se naşte volumul Imposibila întoarcere, care apare la Editura „Cartea Românească” (1971; în anul următor apare ediţia a doua, revăzută şi adăugită). De altfel, unul dintre articole, „Obsedantul deceniu” (apărut la 13 iunie 1970), va avea un puternic ecou în conştiinţa publică. Pentru acest volum de eseuri, primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Tot în 1970, apare romanul „Demonii” de F.M. Dostoievski, pe care l-a tradus împreună cu Nicolae Gane.
• În 1971, călătoreşte în Elveţia şi în Franţa, iar la Paris ia legătura cu scriitorul Pierre Emmanuel în vederea traducerii romanului „Intrusul” (va reveni la Paris, în 1972 şi în 1973). În toamna aceluiaşi an, este primit de Nicolae Ceauşescu, prin mijlocirea lui Adrian Păunescu, discuţie în cadrul căreia pronunţă tăioasa replică: „Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid!”. În perioada 1971-1976, este urmărit iarăşi de către Securitate, în special pentru cunoaşterea relaţiilor sale cu unii scriitori români din străinătate (urmărirea va fi reluată în anii 1979-1980, într-un alt context).
• La începutul anului 1972, apare romanul Marele singuratic, la Editura „Cartea Românească”, roman pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. La 3 martie 1972, participă la constituirea Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind ales în Comitetul de conducere. La 4 aprilie 1972, ia parte, ca membru fondator, la înființarea Asociației „România”. În ziua de 7 mai 1972, participă, la Siliştea-Gumeşti, la sărbătoara „Fii satului”, luând parte la o discuţie cu mai mulți consăteni. În zilele de 22-24 mai 1972, are loc Conferinţa Naţională a Scriitorilor, în cadrul căreia este reales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor (1972-1977). Iar la 5 august 1972, este sărbătorit de Uniunea Scriitorilor, la împlinirea vârstei de 50 de ani.
• În perioada aprilie – octombrie 1972, are o serie de „convorbiri” cu Florin Mugur, poet şi redactor la Editura „Cartea Românească”, astfel rezultând o alte carte de confesiuni şi reflecţii literare, Convorbiri cu Marin Preda, publicată la Editura Albatros (1973). În acelaşi an, călătoreşte la Paris, împreună cu soţia, şederea în capitala Franţei fiind evocată de Eugen Simion în volumul „Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian”. Încă din anii ’70, începe să locuiască la Mogoşoaia, iar după naşterea celor doi băieţi ai săi va alege să scrie numai aici. Acum are noi prieteni: Cezar Ivănescu, Dan Claudiu Tănăsescu, Mircea Micu, Mircea Ciobanu, Mircea Dinescu. În 1973, apare ediţia definitivă a volumului „Întâlnirea din pământuri”. În acelaşi an, apare şi primul studiu monografic, „Marin Preda, vocaţie şi aspiraţie”, datorat lui Mihai Ungheanu (Editura Eminescu). Iar în perioada ianuarie-martie, se documentează intens, la Biblioteca Academiei Române, în vederea elaborării romanului „Delirul”. În acelaşi an, regizorul Mircea Mureşan realizează al doilea film după un scenariu semnat de Marin Preda, „Porţile albastre ale oraşului”, având la bază povestirea „O oră din august” (în rolul principal, Romeo Pop).
• În 1975, apare romanul Delirul, la Editura „Cartea Românească”, care va fi lansat la Bucureşti, în ziua de 29 ianuarie, ulteriror fiind lansat şi la Alexandria (la scurt timp, este publicată ediţia a doua, revăzută). Romanul este primit elogios în ţară, dar este şi criticat pe motive ideologice (reabilitarea mareşalului Ion Antonescu) şi estetice (realizarea artistică ar fi avut de suferit); este însă comentat şi criticat şi în străinătate. Tot în 1975, regizorul Iulian Mihu realizează filmul „Marele singuratic” (în rolul principal, George Motoi). În 1976, călătoreşte în Grecia, la Atena, la invitaţia lui Menelaos Ludemis, călătoria fiind sprijinită foarte mult și de ambasadorul Ion Brad.
• În zilele de 26-27 mai 1977, are loc Conferinţa Naţională a Scriitorilor, în cadrul căreia este reales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor (1977-1980). În acelaşi an, publică romanul autobiografic Viaţa ca o pradă, la Editura Albatros, pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Este sfătuit de mai mulţi confraţi, întrucât era singurul director de editură necomunist, să devină membru de partid, astfel că îşi întocmeşte o „Autobiografie” (păstrată în manuscris în două variante, publicate postum). În 1978, face parte din delegaţia Uniunii Scriitorilor la Congresul PEN-Clubului de la Paris, condusă de Titus Popovici (care l-a reclamat lui Nicolae Ceauşescu, că n-a fi participat la lucrări). În același an călătoreşte în Olanda. În 1979, participă la o întâlnire literară la Videle, alături de Eugen Simion. Iar la 22 aprilie 1979, îi scrie lui Cezar Ivănescu o scrisoare-testament.
• În februarie 1980, se află în judeţul Teleorman, în campania electorală pentru alegerea ca deputat în circumscripţia electorală nr. 5 Drăcşenei-Teleorman, alături de contracandidatul său, Laurenţiu Fulga, fiind însoţit de Cornel Popescu, Dan Claudiu Tănăsescu, Petre Anghel şi Constantin Stănescu. În martie acelaşi an, apare romanul Cel mai iubit dintre pământeni, în trei volume, la Editura „Cartea Românească”. Romanul s-a bucurat de un imens succes de public, iar critica literară l-a considerat, aproape la unison, drept un „roman total”.
• Marin Preda a murit la Mogoşoaia, în condiţii suspecte (care nu au fost nici până în prezent elucidate), în noaptea de 15 spre 16 mai 1980. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti (în ziua de 21 mai 1980).
• În februarie 1981, la Siliştea-Gumeşti, cu ocazia „Lunii cărţii la sate”, este organizată o amplă evocare a lui Marin Preda, la care participă Eugen Simion, Cornel Popescu, Petre Anghel şi Al. Piru. Iar începând din 1982, o dată la doi ani, la Alexandria şi la Siliştea-Gumeşti, se va desfăşura Festivalul Naţional de Literatură „Marin Preda”, cuprinzând un concurs naţional de proză scurtă, dar şi evocări şi colocvii privind personalitatea şi opera marelui scriitor (festivalul va avea 14 ediţii, în anii 1982-2003 şi 2011-2014). Tot în 1982, la Alexandria a fost vernisată o amplă expoziție de fotografii, realizate de artistul fotograf Vasile Blendea, iar la Siliștea-Gumești a fost deschisă Expoziția Memorială „Marin Preda”, care va fi mutată, în 1993, în Școala veche, fiind reorganizată sub titulatura Centrul Memorial „Marin Preda”. De asemenea, la Siliștea-Gumești a fost ridicat, în 2007, un bust al scriitorului, realizat de sculptorul Panaite Chifu, originar din aceeași localitate, care este autor și al bustului din Parcul Bordei din București; un alt bust, realizat de sculptorul Doru Drăgușin, a fost dezvelit la Roșiorii de Vede.
• În fine, unele dintre cărţile de proză scurtă ale lui Marin Preda, dar mai ales unele dintre romanele sale, au fost traduse în mai multe limbi, respectiv în: maghiară, rusă, sârbă, germană, franceză, engleză, bulgară, chineză, ucraineană, tadjică, croată, greacă, cehă, spaniolă, slovenă, italiană. Iar unele dintre prozele sale scurte, dar și unele fragmente din romanele sale sunt prezente, în traducere, în mai multe antologii, apărute la Paris, Djakarta, Sofia, Montevideo, New York, Brussel, Istanbul, Moskova, Berlin, Varșovia, Tübingen, Londra, Skopje, Leipzig, Buenos Aires, Habana, Budapesta, Pancevo și București.
• De asemenea, Marin Preda a scris scenarile pentru filmele: Desfăşurarea (1954, regizor Paul Călinescu, care este şi co-scenarist; rolul Ilie Barbu a fost interpretat de Colea Răutu), Moromeţii (1955, regizori Tatiana Sireteanu şi Silviu Dimitrovici), Pasiunea prietenilor mei (1957, regia Savel Stiopul; filmul a rămas însă la faza de probe) şi Porţile albastre ale oraşului (1973, scenariul având la bază nuvela „O oră din august”, regizor Mircea Mureşan; filmul a primit Premiul pentru scenariu, acordat de Asociaţia Cineaştilor din România). Totodată, după operele sale au fost realizate câteva importante ecranizări, respectiv: Marele singuratic (1976, regizor Iulian Mihu), Întâlnirea din pământuri (1983, scenariul Ion Coja, regia Dumitru Dinulescu), Imposibila iubire (1983, după romanul „Intrusul”, regia Constantin Vaeni), Moromeţii (1986, scenariul şi regia Stere Gulea; rolul lui Ilie Moromete a fost jucat de Victor Rebengiuc, iar filmările s-au făcut în judeţul Teleorman, dar nu la Siliştea-Gumeşti, unde s-a născut scriitorul, ci la Talpa), Cel mai iubit dintre pământeni (1992, scenariul şi regia Şerban Marinescu).
• Apoi, piesa Martin Borman s-a jucat pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (premiera avut loc la 29 decembrie 1967, în regia Soranei Coroamă-Stanca), ulterior fiind pusă în scenă Tinereţea lui Moromete (premiera a avut loc la 18 septembrie 1981, în regia Ancăi Ovanez Doroşenco), alte dramatizări fiind prezentate la teatrele din Brăila și Oradea. La fel și la Radio, au fost prezentate mai multe dramatizări după Moromeţii (prima adaptare radiofonică a fost transmisă la 7 februarie 1956, urmată de altele, ultima fiind aceea din 1990, dramatizarea aparţinând Antoanetei Tănăsescu, iar regia lui Cristian Munteanu), dar şi după alte romane.

Opera originală/ediții princeps

1. Întâlnirea din pământuri, nuvele, Buc., Ed. Cartea Românească, [1948], 193 p. + 1 f. portr.;
2. Ana Roşculeţ, [nuvelă], [Buc.], Ed. pt. Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor, 1949, 120 p.;
3. O adunare liniştită, nuvelă, [Buc.], Ed. pt. Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor, [1949], 32 p.;
4. Desfăşurarea, [nuvelă], Buc., Ed. pt. Literatură şi Artă, [1952], 192 p.;
5. Moromeţii, [vol. I], [roman], Buc., ilustr. de J. Perahim, Ed. de Stat pt. Literatură şi Artă, [1955], 511 p. cu ilustr.;
6. Ferestre întunecate, [nuvelă], Buc., Ed. Tineretului, 1956, 76 p.;
7. Îndrăzneala, nuvelă, [Buc.], Ed. Tineretului, 1959, 184 p.;
8. Niculae Moromete, [fragmente din romanul „Moromeţii”], cuvânt înainte de Silvian Iosifescu, ilustr. de J. Perahim, [Buc.], Ed. Tineretului, 1959, 267 p. cu ilustr.;
9. Risipitorii, roman, Buc., Ed. pt. Literatură, 1962, 503 p.;
10. Friguri, [nuvelă], Buc., Ed. Tineretului, 1963, 112 p.;
11. Întâlnirea din pământuri. Desfăşurarea, nuvele, pref. şi notă biografică de Mihai Gafiţa, Buc., Ed. pt. Literatură, 1966, XXXIV + 517 p.;
12. Moromeţii, vol. II, [roman], Buc., Ed. pt. Literatură, 1967, 520 p.;
13. Moromeţii, vol. I-II, roman, Buc., Ed. pt. Literatură, 1967, 415 p. (I), 520 p. (II);
14. Intrusul, roman, Buc., Ed. pt. Literatură, 1968, 304 p.;
15. Martin Borman, dramă în trei acte, Buc., Ed. pt. Literatură, 1968, 75 p.;
16. Imposibila întoarcere, [eseuri], Buc., Ed. Cartea Românească, 1971, 215 p.;
17. Marele singuratic, [roman], Buc., Ed. Cartea Românească, 1972, 432 p.;
18. Delirul, vol. I, [roman], Buc., Ed. Cartea Românească, 1975, 416 p.;
19. Viaţa ca o pradă, [roman autobiografic], Buc., Ed. Albatros, 1977, 352 p.;
20. Cel mai iubit dintre pământeni, vol. I-III, [roman], Buc., Ed. Cartea Românească, 1980, 471 p./I, 439 p./II, 335 p./III;
21. Albastra zare a morţii, [proză scurtă], antologie, ed. îngr. şi cuvânt înainte de Mircea Iorgulescu, Buc., Ed. Militară, 1983, 172 p.;
22. Scrieri din tinereţe, [proză scurtă], ed., studiu introd. şi note de Ion Cristoiu, Buc., Ed. Minerva, 1987, LXV + 266 p.;
23. Creaţie şi morală, articole, evocări, eseuri, interviuri, ed. de Victor Crăciun şi Corneliu Popescu, pref. şi note de Victor Crăciun, Buc., Ed. Cartea Românească, 1989, 647 p.;
24. Amintirea unui plâns. mărturisiri şi reflecţii, antologie de Petruţa Ivan, [Buc.], Ed. Modvest, 1993, 48 p. + 4 f.pl. fotografii;
25. Scrisori către Aurora. Eugen Simion – Aurora Cornu: Convorbiri despre Marin Preda, cu o postf. de Eugen Simion, Buc., Ed. Albatros, 1998, 377 p. cu fotogr. şi facs.;
26. I: Nuvele şi povestiri, Moromeţii I, ed. îngr. de Victor Crăciun, pref. de Eugen Simion, Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 2002, CXIV + 1358 p.;
27. II: Moromeţii II, Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, ed. îngr. de Victor Crăciun, pref. de Eugen Simion, Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 2002, 1736 p.;
28. III: Delirul, Cel mai iubit dintre pământeni, ed. îngr. de Victor Crăciun, pref. de Eugen Simion, Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 2002, 1663 p.;
29. IV: Viaţa ca o pradă, Imposibila întoarcere, Convoribiri cu Florin Mugur, Articole, Interviuri, ed. îngr. de Victor Crăciun, pref. de Eugen Simion, Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 2003, 1348 p.;
30. Jurnal intim. Carnete de atelier, introd. de Eugen Simion, ed. îngr. de Eugen Simion şi Oana Soare, Buc., Ed. Ziua, 2004, XXX + 562 p.;

Referințe/dicţionare și enciclopedii

1. Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, Buc., Ed. Albatros, 1971, p. 492-498;
2. Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ed. a II-a, rev. şi adăug., Buc., Ed. Albatros, 1977, p. 453-457;
3. xxx, Scriitori români. [Dicţionar], coord. Mircea Zaciu, Buc., Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, p. 388-391;
4. xxx, Dicţionar de literatură română. Scriitori, reviste, curente, coord.: Dim. Păcurariu, Buc., Ed. Univers, 1979, p. 316-319;
5. xxx, Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească, vol. III: P-Z, editor: Ion Văduva Poenaru, Buc., Ed. Geneze, 2000, p. 149-151;
6. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coord.), Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Buc., Ed. Albatros, 2000, p. 690-694;
7. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu (coord.), Dicţionarul scriitorilor români, vol. III: M-Q, Buc., Ed. Albatros,
8. Ion Pop (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, II: E-L, coord. şi rev. ştiinţifică: Ion Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2002, p. 175-178, 260-263;
9. Ion Pop (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, III: M-P, coord. şi rev. ştiinţifică: Ion Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2002, p. 97-102;
10. Ion Pop (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, IV: Q-Z, urmat de Addenda la vol. I-III, coord. şi rev. ştiinţifică: Ion Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003, p. 377-379;
11. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române (1866-2003). Dicţionar, ed. a III-a, rev. şi adăug., cu un cuvânt înainte de acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, Buc., Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003, p. 680-681;
12. xxx, 100 cei mai de seamă scriitori români, coord.: Mircea Ghiţulescu, pref.: Eugen Uricaru, lucrare elaborată sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Buc., Ed. Lider/Ed. Star, [2003], p. 302-304;
13. xxx, Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, Buc., Ed. Academiei Române, 2004, p. 542-550, 599-601, 663-664, 738-739, 804-805, 919-921, 946;
14. Stan V. Cristea, Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor teleormăneni, Alexandria, Ed. Rocriss, 2005, p. 388-407;
15. xxx, 100 cei mai mari scriitori români, ed. a II-a, rev., coord.: Mircea Ghiţulescu, pref.: Eugen Uricaru, lucrare elaborată sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Buc., Ed. Lider/Ed. Star, 2005, p. 302-305;
16. xxx, Dicţionarul general al literaturii române, vol. V: P-R, coord. general: Eugen Simion, Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 2006, p. 425-443 (articol redactat de Eugen Simion);
17. Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. II: M-Z, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2006, p. 430-432;
18. Ion Pop (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, I: A-M, [ed. definitivă], coord. şi rev. ştiinţifică: Ion Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p. 148-150, 223-225, 397-398, 451-453, 608-610;
19. Ion Pop (coord.), Dicţionar analitic de opere literare româneşti, II: N-Z, [ed. definitivă], coord. şi rev. ştiinţifică: Ion Pop, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, p. 1075-1076;
20. xxx, Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească, vol. XI: Scriitori şi Filosofi, M-Z, coord. general: Ion Văduva-Poenaru, [Buc.], Ed. Geneze/Fundaţia Realitatea Românească C.Ţ., [2009], p. 228-230;
21. George Bădărău, Dicţionar de scriitori canonici români, Iaşi, Ed. Institutul European, 2010, p. 251-263;
22. xxx, Dicţionarul literaturii române: M-Z, coord. general: Eugen Simion, Buc., Ed. Grup Editorial Univers Enciclopedic Gol, 2012, p. 339-352 (articol redactat de Eugen Simion);

Referințe/Istorii literare

1. Piru, Istoria literaturii române de la început până azi, Buc., Ed. Univers, 1981, p. 507-513;
2. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III, Bucureşti, Ed. Minerva, 1987, p. 605-629;
3. Piru, Istoria literaturii române, Buc., Ed. „Grai şi suflet – Cultura Naţională”, 1994, p. 323-326;
4. Dumitru Micu, Scurtă istorie a literaturii române, vol. III: Perioada contemporană. Proza, Buc., Ed. Iriana, 1996, p. 20-33;
5. Mircea Ghiţulescu, Istoria dramaturgiei române contemporane, Buc., Ed. Albatros, 2000, p. 455-456;
6. Dumitru Micu, Istoria literaturii române. De la creaţia populară la postmodernism, Buc., Ed. Saeculum I.O., 2000, p. 444-451;
7. Ion Bogdan Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicaţii), Piteşti, Ed. Paralela 45, 2001, p. 27-28, 76-90;
8. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), vol. I, Buc., Fundaţia „Luceafărul”, 2001, p. 287-297, 1007-1013;
9. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), vol. II, Buc., Fundaţia „Luceafărul”, 2001, p. 692-706;
10. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române. Vol. 6: Dezvoltarea prozei şi dramaturgiei româneşti în a doua jumătate a secolului XX (1944-2000), Cluj-Napoca, Ed. Dacia, [2001], p. 60-77;
11. Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane: 1941-2000, Buc., Ed. Maşina de scris, 2005, p. 229-259;
12. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, Buc., Ed. Dacoromână TDC, 2006, p. 1022-1030;
13. Cornel Ungureanu, Istoria secretă a literaturii române, Braşov, Ed. Aula, 2007, p. 264-288;
14. Mircea Ghiţulescu, Istoria literaturii române: Dramaturgia, ed. a II-a, Buc., Ed. Tracus Arte, 2008, p. 681-682;
15. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2008, p. 950-965;
16. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I, 23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şi augmentată, Buc., Ed. Semne, 2009, p. 259-268, 901-907;
17. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, 23 august 1944 – 22 decembrie 1989, versiune revizuită şi augmentată, Buc., Ed. Semne, 2009, p. 630-642;
18. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române de la origini până în prezent, ed. a II-a, Buc., Ed. Dacoromână TDC, 2009, p. 1022-1030;
19. Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pentru cei care citesc, Pitești, Ed. Paralela 45, 2014, p. 215-217;

Referințe/studii și eseuri

1. Florin Mugur, Convorbiri cu Marin Preda, Buc., Ed. Albatros, 1973, 242 p.;
2. Mihai Ungheanu, Marin Preda, vocaţie şi aspiraţie, Buc., Ed. Eminescu, 1973, 316 p.;
3. xxx, Marin Preda, interpretat de…, argument şi antologie de M. Ungheanu, Buc., Ed. Eminescu, 1976, 252 p.;
4. xxx, Timpul n-a mai avut răbdare: Marin Preda, [cu un cuvânt înainte de: Eugen Simion], Buc., Ed. Cartea Românească, 1981, 575 p. + 16 f.pl. cu fotogr. şi facs.;
5. Victor Atanasiu, Viaţa lui Moromete, Buc., Ed. Cartea Românească, 1984, 214 p.;
6. Vasile Popovici, Marin Preda – timpul dialogului, Buc., Ed. Cartea Românească, 1984, 204 p.;
7. Andreea Vlădescu, Marin Preda sau triumful conştiinţei, Buc., Ed. Cartea Românească, 1991, 264 p.;
8. Monica Spiridon, Omul supt vremi (Eseu despre Marin Preda, romancierul), Buc., Ed. Cartea Românească, 1993, 292 p.;
9. Grigore Smeu, Marin Preda, o filosofie a naturii, Buc., Ed. Garamond, [1994], 167 p.;
10. Cezar Ivănescu, Pentru Marin Preda, Iaşi, Ed. Timpul, 1996, 208 p.;
11. Cornel Munteanu, Marin Preda. Fascinaţia iubirii, Buc., Ed. Didactică şi Pedagogică, 1996, 187 p.;
12. Adrian Dinu Rachieru, Marin Preda – omul utopic, Buc., Ed. Eminescu, 1996, 170 p.;
13. Mircea Dinutz, Marin Preda: patosul interogaţiei, Focşani, Ed. „Pro Juventute”, 1997, 111 p.;
14. Eugen Măicăneanu, Omul lui Marin Preda, eseu critic, Drobeta-Turnu Severin, Ed. Prier, 1997, 99 p.;
15. Aureliu Goci, Răzbunarea lui Moromete sau Marin Preda şi onoarea de a fi contrazis de istorie, Buc., Ed. Curierul Dunării, [1999], 189 p.;
16. Mariana Sipoş, Dosarul „Marin Preda” (Viaţa şi moartea unui scriitor în procese-verbale, declaraţii, arhive ale Securităţii, mărturii şi foto-documente), Timişoara, Ed. Amarcord, 1999, 184 p. + 8 f.pl. ilustr.;
17. Constantin Miu, Tipologia personajelor feminine în proza lui Marin Preda, [dicţionar], Buc., Ed. „Epsilon”, 2001, 196 p.;
18. Rodica Zane, Marin Preda. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Braşov, Ed. Aura, 2001, 110 p.;
19. Mihai Ungheanu, Marin Preda, vocaţie şi aspiraţie, ed. a II-a rev. şi adăug., Timişoara, Ed. Amarcord, 2002, 416 p.;
20. Victor Crăciun, Marin Preda – necunoscut, vol. I, [mărturii], ed. de Cristiana Crăciun, cuvânt înainte de Eugen Simion, Buc., Ed. Semne, 2003, 448 p. + [7]pl. cu fotogr. şi facs.;
21. Andrei Grigor, Romanele lui Marin Preda, Braşov, Ed. „Aula”, 2003, 160 p.;
22. Emil Manu, Viaţa lui Marin Preda, Buc., Ed. Vestala, 2003, 159 p. cu ilustr.;
23. Gelu Negrea, Cine eşti dumneata, domnule Moromete?, Buc., Ed. Muzeul Literaturii Române, 2003, 254 p.;
24. George Geacăr, Marin Preda şi mitul omului nou, studiu, Buc., Ed. Cartea Românească, 2004, 96 p.;
25. Dobre I. Burcea-„Siliştean”, Marin Preda şi universul Moromeţilor – adevăr, ficţiune, mit, vol. I, ed. princeps, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2006, VI + 301 p. cu portr., şi facs.;
26. Emanoil Toma, Literatura cu ţărani la Marin Preda, Braşov, Ed. Dealul Melcilor, 2007, 95 p.;
27. Claudia Ciobanu, Dinamica secvenţelor narative: Lev Tolstoi şi Marin Preda, Iaşi, Ed. Universitas XXI, 2009, 390 p.;
28. Monica Spiridon, Marin Preda: Paradoxul despre actor, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 2009, 238 p.;
29. Silvia Munteanu, Istorie şi destin uman în opera lui Marin Preda, Bacău, Ed. EduSoft, 2010, 118 p.;
30. Sorin Preda, Moromeţii: Ultimul capitol, [evocări, interviuri, fragmente], Buc., Ed. Academiei Române, 2010, 245 p. cu ilustr.;
31. Eugen Simion, Portretul scriitorului îndrăgostit. Marin Preda. Scrisori către Aurora. Convorbiri cu Aurora Cornu. Pagini de jurnal. Cronica unei „stări de rău”, ed. şi note de Oana Soare, Buc., Ed. Muzeul Naţional al Literaturii Române, 2010, 451 p.;
32. Stan V. Cristea, Marin Preda. Repere biobibliografice, Buc., Ed. RCR Editorial, 2012, 612 p.;
33. Marin Iancu, De la Siliştea-Gumeşti la „Cheia” Rosetti. Dicţionarul personajelor lui Marin Preda, [Târgu-Mureş], Ed. Nico, [2013], 610 p.;
34. Doru Perţa, Marea obsesie a lui Marin Preda, Buc., Ed. Tracus Arte, 2013, 104 p.;
35. Sorin Preda, Moromeţii. Ultimul capitol, [evocări, interviuri, fragmente], ed. a II-a, rev. şi adăug., Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013, 240 p. cu fotogr. și facs.;
36. Marian Ciobanu, Marin Preda şi ai săi, Buc., Ed. Muzeul Literaturii Române, 2014, 390 p. + 10 f.pl. cu fotogr. şi facs.;
37. Rodica Potoceanu Matiş, Viaţa lui Marin Preda, cuvânt înainte de Constantin Cubleşan, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2014, 312 p.;
38. Ioana Diaconescu, Marin Preda. Un portret în arhivele Securităţii. Documente inedite din Arhiva CNSAS, un documentar cu argument, notă asupra ediţiei, selecţia textelor, ordonarea lor cronologică şi comentarii de Ioana Diaconescu, pref.: Eugen Simion, Buc., Fundaţia Naţională pt. Ştiinţă şi Artă/Ed. Muzeul Literaturii Române, 2015, XXIX + 551 p.;
39. xxx, Marin Preda. Confesiune şi romanesc. Volum dedicat împlinirii a 35 de ani de la moartea scriitorului, ed. îngr. de Stan V. Cristea, [Craiova], Ed. Aius, 2015, 142 p.;
40. Stan V. Cristea, Marin Preda. Portret între oglinzi, Craiova, Ed. Aius, 2015, 280 p. + CXVI pl. cu ilustr.

Documentar realizat de:
STAN V.CRISTEA,
istoric literar