Biblioteca Județeană Marin Preda Teleorman marchează împlinirea a 146 de ani de la nașterea scriitorului Gala Galaction printr-o expoziție de carte dedicată vieții și operei uneia dintre cele mai importante personalități culturale ale județului Teleorman. Vizitatorii expoziției vor putea descoperi ediții valoroase din opera sa, documente biografice, articole și corespondență, într-un demers menit să atragă atenția publicului.
Gala Galaction, pe numele său real Grigore Pișculescu, s-a născut la 16 aprilie 1879 în satul Dideşti în județul Teleorman și a rămas în conștiința publicului ca prozator, traducător, jurnalist și preot, recunoscut pentru contribuțiile sale literare și pentru deschiderea sa ecumenică și umanistă.
Gala Galaction ar putea fi descris ca un scriitor profund legat de tradițiile și valorile românești, cu o preocupare distinctă pentru dimensiunea spirituală a vieții. Lucrările sale sunt adesea caracterizate prin simplitatea și sinceritatea expresiei, cu o atenție deosebită acordată detaliilor și atmosferei locale. Tematicile sale recurente includ portretizarea vieții rurale, dilemele morale și religioase, precum și lupta individului cu destinul său.
Gala Galaction, a absolvit şcoala generală în satul natal, apoi a urmat şcoala de la Roşiorii de Vede, iar în iunie 1890, s-a înscris la Liceul Sf Sava din Bucureşti, unde avea să-l cunoască pe Tudor Arghezi, de care îl va lega o prietenie profundă pentru tot restul vieţii. Tot atunci adoptă pseudonimul literar Gala Galaction, după o inscripţie întâlnită pe zidul Mănăstirii Neamţ. Alături de prietenul său Tudor Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele Cronica şi Spicul, în perioada 1915-1918. În perioada 1928-1934, realizează cea mai importantă misiune a sa, după o muncă titanică, traducerea Sfintei Scripturi din ebraică şi greacă, în limba română. În anul 1947 este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române, iar în anul 1954, Gala Galaction a fost ales membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi tot atunci, devine deputat în Marea Adunare Naţională, poziţie din care a militat pentru neimplicarea politicului în activitatea bisericii. Un an mai târziu este ales membru de onoare al Academiei Române.
A realizat o excepţională activitate literară şi publicistică, materializată în volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului.

Dintre lucrările sale teologice pot fi menţionate Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului – în 1926, Cartea creștinului ortodox – 1926, Meditare la rugăciunea domnească adică Tatăl nostru – în 1927, Răbdare și nădejde – conferință – în 1928, Psaltirea proorocului și împăratului David. Traducerea preoților Vasile Radu și Gala Galaction – 1929, Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinței – 1930, Biblia Românească – 1943, Epistola lui Aristeia – în 1948, în fapt Discursul de recepție la Academia Română, Din exegeza Noului Testament – 1948.
Printre lucrările sale literare laice, amintim volumul de nuvele şi schiţe Bisericuța din Răzoare – 1914, Eminescu – 1914, Clopotele din mănăstirea Neamțu – 1916, La țărmul mărei (Reverii. Note) – 1916, Răboj pe bradul verde – 1920, Toamne de odinioară – 1924, Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire – 1929, romanul Roxana – 1930, Papucii lui Mahmud – 1931, romanul în două volume La răspântie de veacuri – 1935, fantezia dramatică Rița Crăița – 1942, volumul de nuvele şi foiletoane În grădinile Sf. Antonie – 1942, şi memorialul de călătorie Mangalia – 1947.
Pentru activitatea sa excepţională, a fost recompensat cu mai multe premii şi distincţii: Premiul Academiei Române – în 1915, Premiul Societății Scriitorilor Români – 1933, Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a – 1934, Premiul Național Literar – 1935, Premiul Național pentru proză – 1942, Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor – 1947 şi Ordinul Muncii, clasa I – 1954.
Gala Galaction a murit la 8 martie 1961, la București, fiind înhumat la Mănăstirea Cernica.