Molière, nume original Jean-Baptiste Poquelin , (botezat la 15 ianuarie 1622, Paris, Franța – mort la 17 februarie 1673, Paris), actor și dramaturg francez, cel mai mare dintre toți scriitorii de comedie franceză. S-a născut pe 15 ianuarie 1622 într-o familie aristocratică, care a fost o continuare a unei familii burgheze foarte vechi de draperii. La acea vreme, această ocupație era considerată destul de profitabilă și respectată. Tatăl viitorului comedian a fost un consilier onorific al regelui și creatorul unei școli specializate pentru copiii curții, la care Moliere a început ulterior să participe. În această instituție de învățământ, Jean-Baptiste a studiat cu diligență latina, ceea ce l-a ajutat să înțeleagă și să studieze cu ușurință toate lucrările unor autori romani celebri.  Molière și-a fondat propria companie de teatru la vârsta de 20 de ani. Compania sa a făcut turnee în provinciile franceze timp de câțiva ani și, în cele din urmă, a obținut patronajul fratelui regelui Ludovic al XIV-lea în  1658 la o reprezentație susținută la Luvru. Cu avantajul patronajului regal, compania lui Molière a început să crească în prestigiu. Numele său artistic, Molière, se găsește pentru prima dată într-un document datat la 28 iunie 1644.

Molière a scris comedii pentru scenă. Este autorul unor piese de teatru de durată precum Tartuffe și Le Misanthrope.  Multe dintre piesele sale conțineau materiale scandaloase. Au fost întâmpinați cu strigăte publice și au fost înăbușiți de Biserica Romano-Catolică. Molière abordează forme diferite ale comediei: farsa (Zăpăcitul, Sganarelle sai încornoratul închipuit, Doctor fără voie, Vicleniile lui Scapin), comedia muzicală, tragicomedia, epuizând gama bogată a comicului.
Opera sa cuprinde 30 de piese, de la Prețioasele ridicole până la Bolnavul închipuit, ultima sa piesă.
Clasicismul lui Moliere se manifestă mai ales în respectarea imitării naturii. Natura umană cu toate formele ei de manifestare este tema principală a comediilor lui Moliere, care aduc o varietate tipologică: nobili, burghezi, țărani, medici, pseudosavanți etc. În piesele sale, comicul se bazează pe o viziune dublă care reunește idei opuse, cum ar fi înțelepciunea și nebunia sau corectul și răul. A fost controversat în timpul zilei sale, dar acum este privit ca o icoană a culturii franceze.

Unul dintre cele mai faimoase momente din viața lui Molière este ultimul, care a devenit proverbial: a murit pe scenă, în timp ce juca Le Malade imaginaire (Bolnavul închipuit). În timp ce vorbea, s-a prăbușit pe scenă și a murit la puține ore după aceasta la casa sa, fără împărtășanie pentru că doi preoti refuzaseră să-l viziteze, iar al treilea a ajuns prea târziu. Ca actor, nu i-a fost permis din prisma legilor vremii a fi îngropat într-un cimitir obișnuit, pe tărâm sfânt. Soția sa Armande a fost cea care i-a cerut regelui  Ludovic al XIV-lea să-i permită funeralii „normale“ pe timp de noapte.

În 1792 rămășițele sale au fost aduse la muzeul monumentelor franceze și în 1817 transferate la Cimitirul Le Père Lachaise, Paris, în apropiere de cele ale lui La Fontaine.