Vasile Voiculescu reprezintă una dintre figurile complexe și profund originale ale literaturii române. Poet, prozator și dramaturg, dar și medic de profesie, el a reușit să îmbine dimensiunea spirituală cu cea umană într-o operă unitară și inconfundabilă. Vasile Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884, în localitatea Pârscov, județul Buzău, într-o familie de țărani: tatăl Costache Voicu și mama Sultana. În anul 1950, își schimbă oficial numele în Voiculescu, nume pe care îl folosea deja în activitatea literară.
După absolvirea studiilor secundare, se înscrie la Facultatea de Medicină din București, devenind medic. A profesat în special la sate, unde contactul direct cu lumea rurală, cu suferința și simplitatea oamenilor a influențat în mod subtil sensibilitatea și temele operei sale literare.
A colaborat constant cu reviste literare importante precum Gândirea, Flacăra și Universul literar. Opera sa este diversă, cuprinzând poezii, povestiri și piese de teatru.
Poezia lui Voiculescu este marcată de o puternică dimensiune spirituală. Elementele religioase și mistice sunt îmbinate armonios cu motive rurale, creând o voce lirică distinctă în literatura română.
Scrisă în ultimii ani de viață și publicată postum, această culegere de sonete „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu” reprezintă una dintre capodoperele liricii românești. Autorul imaginează un dialog poetic cu Shakespeare, realizând sonete de o profunzime remarcabilă, considerate punctul culminant al creației sale poetice.
Teatrul lui Vasile Voiculescu este caracterizat prin originalitate și diversitate, fiind un teatru experimental care explorează deopotrivă drama, comedia, farsa și temele religioase. Printre piesele reprezentative se numără: La pragul minunii – dramă religioasă; Umbra – farsă cu accente simbolice; Pribeaga – dramă istorică; Gimnastica sentimentală – comedie modernă. Prin structură și tematică, teatrul său anticipează universul prozei mature.
Perioada postbelică aduce o renaștere creatoare pentru Voiculescu, deși autorul se afla la o vârstă înaintată. În aceste decenii, scriitorul compune opere de mare valoare, însă toate vor fi publicate doar după moartea sa. Roman alegoric și simbolic, Zahei orbul explorează tema căutării interioare și a iluminării sufletești. Este considerat unul dintre cele mai puternice romane românești din perioada postbelică. Cele două volume, Capul de zimbru și Ultimul Berevoi, combină elemente fantastice, folclorice și mistice. Aceste povestiri se remarcă prin atmosfera lor unică, apropiată de proza fantastică a lui Mircea Eliade.
În 1958, Voiculescu este arestat de regimul comunist și închis sub acuzații politice nedrepte. Anii petrecuți în detenție îi afectează grav sănătatea. Moare în 1963, la scurt timp după eliberare.
După moarte, opera sa este publicată treptat, iar astăzi Vasile Voiculescu este recunoscut drept unul dintre cei mai importanți poeți mistici români, un prozator original, un dramaturg inovator, o personalitate esențială a literaturii române moderne.