Johann Wolfgang von Goethe (august 2022)

La 28 august 1749,  la Frankfurt, Germania, s-a născut  Johann Wolfgang von Goethe. A fost un scriitor german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seama personalități ale culturii universale. Goethe este în multe privințe ultima personalitate literară pe deplin integrată pentru care literatura, arta, știința, cercetarea și viața publică au concurat spre a-i făuri o carieră de scriitor, ministru de stat, om de știință, director de teatru și critic. S-a remarcat practic în toate genurile literare: poezia lirică, dramă, literatură beletristică. Goethe a contribuit la definirea perioadei romantice în romanul sau deschizător de drumuri, ”Suferintele tanarului Werther”, în timp ce în „Faust” a transpus una dintre cele mai mărețe povestiri mitice ale lumii ca „Divina Comedie” a lui Dante și „Don Quijote” a lui Cervantes care ne-a oferit jaloanele necesare pentru întelegerea conditiei umane. O figură legendară înca din timpul vieții, Goethe este unul din personajele de baza ale literaturii mondiale. După cum afirma criticul Harold Bloom, este ,,arhetipul poetului puternic”, care oferă puncte de referință și reprezintă o sursă de inspirație pentru generațiile ce au urmat.

Între anii 1756-1758 urmează o școala publică. În perioada 1768-1768, Goethe a studiat dreptul la Universitatea din Leipzig și, după o întrerupere cauzată de boală, la Strasbourg, și-a obținut diploma în drept abia în 1771. Din 1773, prietenia lui cu J.G. Herder, principalul exponent al mișcării literare Sturm und Drang, un gen de romantism timpuriu german și o reacție la gândirea și arta neoclasică, a avut o influență semnificativă asupra primei lucrări majore a lui Goethe, drama istorică „Götz von Berlichingen”. Un an mai târziu, în 1774, publicarea „Suferintelor tanarului Werther” a generat discuții aprinse care i-au asigurat lui Goethe o faimă universală. În 1775 Goethe a acceptat invitația unui admirator, ducele Karl August de Saxa-Weimar, de a ocupa un post la curtea de la Weimar. A devenit ministru al Agriculturii, Finanțelor și Minelor și timp de zece ani a fost ministrul principal al ducelui. În 1786 Goethe a plecat din Germania și a petrecut doi ani în Italia, unde și-a aprofundat cunoștințele despre arta clasică, ceea ce a contribuit la maturizarea atitudinilor sale romantice timpurii dominate de individualism și libertate în sensul constientizării importanței disciplinei și a universalității. Această tensiune creatoare este contrabalansată de lucrările lui de maturitate, inclusiv romanul „Ucenicia lui Wilhelm Meister” (1796) și urmarea acestuia, „Călătoriile lui Wilhelm Meister” (1892), care au pus bazele modelului de „Bildungsroman”, romanul creșterii și dezlvotării. În acest an, 1788 publică drama „Ifigenia în Taurida”. În 1808 publică prima parte a dramei „Faust”, dramă care a fost scrisă timp de mai mulți ani și cuprinde notițe, schițe, comentarii concepute de autor. La 22 martie 1832, în Weimar, Turingia, Germania, Johann Wolfgang von Goethe s-a stins din viață. Postum, apare cea de-a doua parte a dramei lui Goethe, „Faust”.

Pe langă munca sa creatoare neîntreruptă, concretizată și în scrierea câtorva dintre cele mai admirabile poezii din literatura germană, Goethe a fost director al teatrului de stat timp de peste douăzeci de ani, a condus cercetări științifice de botanică evoluționistă, anatomie și teoria culorii, a studiat foarte serios literatura neoccidentală. Om multilateral, înzestrat cu calități extraordinare, Goethe a fost recunoscut înca din timpul vieții ca înțelept și personaj mesianic  și a atras la Weimar o mulțime de vizitatori, printre care și Napoleon, care i-au adus omagiul lor, dornici să învete cât mai multe de la maestru. Admirația Europei și Americii pentru Goethe și lucrările lui au contribuit în mare măsură la răspândirea ideilor și culturii germane în întreaga lume, cu efecte profunde asupra vieții științifice, educației și filozofiei, precum și asupra literaturii din secolul al XIX-lea.

Cea mai mare realizare a lui Goethe este totuși poemul dramatic „Faust”, la ale cărui concepere și elaborare a lucrat de la vârsta de douăzeci de ani până în anul premergator morții, când a reușit să termine partea a doua a lucrării. „Faust” reprezintă o sinteza a tuturor lucrărilor și calităților lui de poet. Preluând legenda medievală a intelectualului care iși vinde sufletul în schimbul cunoașterii și puterii, Goethe transformă dorința nemarginită a omului într-o potențială damnare, dar în ultimă instanță aceasta reprezintă și un factor al răscumpărării care îi asigură salvarea, „Faust”, remarcându-se ca un erou romantic fundamental, comparabil cu Werther, Prometeu al lui Shelley și Manfred al lui Byron. „Faust” reprezintă aspirația individului spre transcendență și sfidarea limitelor.

Importanța lui Goethe ca scriitor derivă din capacitatea lui de a pune sub semnul întrebării propriile convingeri și pe cele ale vremii sale și de a le turna din nou în formele imaginare ale investigației. Așa cum concluziona William James, ,,Era viu prin toți porii pielii lui și recepta orice impresie cu un amestec de plăcere și atenție; ceea ce face ca mișcarea mașinăriei lui mentale să fie una dintre cele mai extraordinare priveliști oferite vreodată locuitorilor acestei planete”.