La data de 9 septembrie 1828 s-a născut Lev Tolstoi în provincia Tula, Rusia. În anul 1860, acesta a scris primul dintre marile sale romane, „Război și pace”. În anul 1873, Tolstoi începuse să lucreze la cel de-al doilea roman de succes, „Anna Karenina”. Autorul a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880 și 1890. Una dintre cele mai de succes opere a fost  „Moartea lui Ivan Ilici”. Tolstoi s-a stins din viață la data de 20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia. Lev Tolstoi s-a născut pe proprietatea familiei sale, Yasnaya Polyana din Provincia Tula, Rusia. Era cel mai mic dintre cei patru băieți ai familiei. În anul 1830, când  mama lui Tolstoi, născută prințesa Volkonskaya, a decedat, verișorul tatălui său s-a ocupat de ingrijirea copiilor. După ce și tatăl lor, contele Nikolay Tolstoi, a trecut în neființă la numai șapte ani mai târziu, mătușa lor a fost numită tutore legal. Când a decedat și mătușa, Tolstoi și frații săi s-au mutat la o a doua mătușă în Kazan, Rusia. Cu toate că Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de fragedă, mai târziu, acesta va idealiza amintirile copilăriei în scrierile sale.

În timpul războiului Crimeii, din 1853 până în 1856, Tolstoi a fost ofițer de artilerie și a servit la Sevastopol în timpul celebrului asediu de 11 luni al orașului între 1854 și 1855. În timpul perioadelor de pace, acesta lucra la o poveste autoboigrafică, numită „Copilărie” care conținea cele mai dragi amintiri din copilărie. În anul 1852, Lev Tolstoi a trimis schița la revista „Contemporan”, cea mai cunoscută revistă din acea perioadă. Povestea a fost acceptată cu nerăbdare și a devenit prima lucrare a sa publicată. După ce a terminat  povestea„Copilărie”, Tolstoi a început să scrie despre viața sa cotidiană din avanpostul armatei din Caucaz. Totuși nu a reușit să își termine opera, numită „Cazacii”, până în anul 1862, după ce părăsise armata.  În mod uimitor, Lev reușea să scrie în timp ce era pe câmpul de luptă pe durata Războiului Crimeei. In tot acel timp, a scris „Adolescența” (1854), o continuare a poveștii „Copilărie”, a doua carte din ceea ce a devenit trilogia autobiografică a lui Lev Tolstoi. În mijlocul Războiului Crimeei, acesta și-a exprimat părerile asupra contradicțiilor uimitoare ale războiului printr-un roman în trei părți „Povestiri din Sevastopol”. În cea de-a doua parte din trilogie, Tolstoi a experimentat o nouă tehnică de scriere: o parte din poveste este prezentată din perspectiva conștiinței unui soldat. O dată cu încheierea războiului, Tolstoi a părăsit serviciul militar și s-a întors în Rusia. Acasă, autorul s-a trezit că era foarte apreciat pe scena literară din Sankt Petersburg. Încăpățânat și arogant din fire, Tolstoi a refuzat să se identifice cu o anumită școală  intelectuală de gândire și, declarându-se un anarhist, acesta a plecat spre Paris în anul 1857. O dată ce ajuns acolo, și-a pierdut toți banii la jocurile de noroc și a fost forțat să se întoarcă în Rusia. Lev a reușit, de asemenea, să publice „Tinerețe”, a treia parte a trilogiei autobiorafice, în anul  1857.

În Rusia, în anul 1862, Tolstoi a publicat primul dintre cele 12 numere ale revistei Yasnaya Polyana și s-a căsătorit cu fiica unui doctor, Sofia Andreievna Bers, în același an. Lev Tolstoi locuia la Yasnaya Polyana împreună cu soția și copiii săi și și-a petrecut cea mai mare parte a anilor 1860 trudind la primul mare roman, „Război și pace”. O parte din acest roman a fost publicată în „Mesagerul rusesc” în anul 1865, sub titlul „Anul 1805”.  Până în anul 1868, acesta a lansat încă trei capitole. Un an mai târziu, romanul a fost terminat. Atât criticii, cât și publicul zumzăiau despre descrierile istorice ale romanului cu privire la războaiele napoleoniene îmbinate cu elaborarea grijulie a personajelor fictive, dar realistice. Romanul a integrat în mod unic, trei eseuri lungi care satirizau legile istoriei. Printre ideile pe care Lev Tolstoi le preamărește în „Război și pace” se află și credința că sensul și calitatea vieții unui om  sunt dobândite din activitățile cotidiene. Ca urmare a succesului înregistrat de „Război și pace”, în anul  1873 Tolstoi a început să lucreze la cel de-al doilea dintre cele mai bune romane ale sale, „Anna Karenina”. Romanul era bazat parțial pe evenimentele curente de când Rusia era în război cu Turcia. Precum romanul precedent, în „Anna Karenina” erau transpuse fictiv evenimente din viața autorului, așa cum este evident în mod special, povestea de dragoste dintre personajele Kitty și Levin, a căror relație se spune că semăna cu cea lui Tolstoi cu soția sa. Prima propoziție care deschide romanul „Anna Karenina” este una dintre cele mai faimoase din carte:„Toate familiile fericite seamănă una cu cealaltă, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. „Anna Karenina” a fost publicată în fascicule din anul 1873 până în anul 1877, spre ovațiunile criticii și ale publicului. Drepturile de autor pe care le-a câștigat pentru acest roman au contribuit la creșterea rapidă a avuției sale.   

În ciuda succesului pe care l-a avut după terminarea romanului „Anna Karenina”, Tolstoi a suferit o criză spirituală și a dezvoltat o depresie. Scriitorul se lupta să descopere sensul vieții și a mers la Biserica Ortodoxă Rusă, dar acesta nu a găsit răspunsurile pe care le căuta. Acesta a ajuns să creadă ca bisericile creștine erau corupte și, în locul unei religii organizate, Lev Tolstoi a dezvoltat propriile credințe. Acesta a decis să își exprime credința prin fondarea unei noi publicații numite „Mediatorul” în anul 1883. Tolstoi a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880-1890. Printre genurile lucrărilor sale de mai târziu se găsesc povești cu tâlc și opere realiste. Una dintre cele mai de succes opere a fost nuvela „Moartea lui Ivan Ilici” scrisă în anul 1886. În această operă, personajul principal se chinuie să  învingă moartea iminentă. În anul 1898, Lev Tolstoi a scris „Părintele Sergius”, operă ficțională în care pare să își combată credințele pe care le-a dezvoltat în urma convertirii spirituale. În anul următor, acesta a scris al treilea cel mai lung roman, „ Învierea”. Cu toate că opera a primit laude, nu a putut egala succesul și aplauzele romanelor anterioare. Alte lucrări ale lui Tolstoi reprezintă eseuri despre artă, o piesă satirică numită „Cadavrul viu” pe care a scris-o în anul 1890 și o nuvele numită „Hadji Murad” (scrisă în anul 1904) care a fost descoperită și  publicată după moartea sa.

În ultimi 30 de ani din viață, Tolstoi s-a autoproclamat lider religios și moral. Ideile sale despre rezistența non-violentă împotriva celui rău au influențat simpatia lui Mahatma Gandhi. Lev Tolstoi a decedat la 20 noiembrie 1910. Acesta a fost îmormântat pe proprietatea familiei sale, Yasnaia Polyana, în porvincia Tula, unde scriitorul a pierdut multe persoane dragi și, totuși, a reușit să păstreze amintiri lungi și frumoase ale copilăriei sale.

Până în zilele noastre, romanele lui Lev Tolstoi sunt considerate unele dintre cele mai  bune realizări literare. „Război și pace” este citată ca fiind cel mai mare roman scris vreodată.  În academia contemporană , Tolstoi este încă recunoscut la nivel mondial pentru darul său de a descrie motivele înconștiente ale personajelor sale. Acesta este, de asemenea, recunoscut pentru delicatețea sa în stabilirea  rolului fiecărei acțiuni a omului din viața cotidiană, în definirea caracterului și scopului lor.