În 2026 se împlinesc 50 de ani de la publicarea piesei „Răceala”, una dintre creațiile importante ale dramaturgiei lui Marin Sorescu. Piesa a apărut în 1976, în paginile revistei „Teatru”, iar în anul următor a fost publicată în volum și a cunoscut premiera scenică la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București.

„Răceala” este o piesă în patru acte, inspirată dintr-un episod dramatic al istoriei medievale românești: confruntarea dintre Vlad Țepeș și sultanul Mahomed al II-lea, în contextul expediției otomane împotriva Țării Românești. Sorescu nu urmărește însă o simplă reconstituire istorică, ci transformă trecutul într-un prilej de reflecție asupra puterii, libertății, rezistenței, demnității și conștiinței naționale.

Originalitatea piesei constă în perspectiva modernă asupra istoriei. Personajele și situațiile istorice sunt prezentate cu ironie, umor și accente de absurd, iar limbajul contemporan apropie trecutul de spectatorul prezent. Chiar autorul explica faptul că a evitat solemnitatea și retorismul teatrului istoric tradițional, preferând să lase imaginația și perspectiva contemporană să dea o nouă semnificație evenimentelor.

Un element important îl reprezintă titlul, care are o valoare simbolică. „Răceala” poate sugera atât invazia care se abate asupra țării și apoi trece, cât și suferința și moartea celor care participă la confruntare. Destinul lui Toma, unul dintre oamenii simpli prinși în vâltoarea războiului, accentuează dimensiunea umană a istoriei.

La cinci decenii de la apariție, „Răceala” își păstrează actualitatea prin felul în care Marin Sorescu reinterpretează istoria și o transformă într-o meditație asupra prezentului. Opera demonstrează că trecutul nu este doar o succesiune de evenimente, ci poate deveni, prin artă, o oglindă a societății și a omului.

Aniversarea din 2026 reprezintă, astfel, un bun prilej de a redescoperi una dintre operele dramatice prin care Marin Sorescu a adus istoria românilor mai aproape de sensibilitatea și întrebările omului modern.