Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, Castelul Pelișor, Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit.
Maria a României a fost, în multe privinţe, un exemplu, prin frumuseţea şi eleganţa ei, prin inteligenţă şi cultură, prin farmecul şi forţa prezenţei sale, prin devotamentul faţă de ţară şi faţă de familie, prin talentul de „ambasador irezistibil“, ea devenind subiectul a mii de pagini scrise în literatura română şi mondială. Regina Maria a fost în permanenţă prezentă în presa românească şi internaţională, cu articole scrise de sau despre ea, cu interviuri sau montaje fotografice.
A fost autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii, a unor romane publicate în România, Marea Britanie, Statele Unite și Franţa.
Cartea sa de memorii, Povestea vieţii mele, a avut un mare succes în Marea Britanie, în perioada 1934–1936, iar Regina a fost prima femeie invitată să prezideze un dineu al Fondului Literar Regal. Povestea vieții mele s-a publicat din nou în zilele noastre, în România și în Franța. Fragmente din această autobiografie au fost publicate în presa britanică şi în cea americană înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Primul volum acoperă copilăria și adolescența Mariei Alexandra Victoria, până la căsătoria cu Ferdinand, principele moștenitor al României. Volumul al doilea se referă la anii care au urmat până la înscăunarea lui Ferdinand, iar al treilea – la perioada războiului. Povestea este spusă cu duioșie când se referă la copilărie și înstrăinarea de locurile dragi mai târziu, când tânăra ajunge în România, și cu asumarea unei regine care apără interesele țării sale adoptive.

A ţinut şi un jurnal, care însumează aproximativ 100 de caiete, şi a lăsat numeroase manuscrise.
Multe dintre nuvele i-au fost adaptate pentru teatru, balet, film, radio şi televiziune. Creația ei literară cuprinde povestiri, evocări, romane, volume memorialistice. Vom enumera câteva titluri care aparțin colecțiilor bibliotecii:, Povestea vieții mele, O legendă de la muntele Athos, Măști, Gânduri pentru vremuri grele, Jurnal de război, Povești de Crăcin, Patru anotimpuri din viața unui om, Însemnări din ultima parte a vieții. Lucrările literare au fost scrise în limba engleză și traduse în română, câteva dintre traduceri aparținandu-i lui Nicolae Iorga.